Ce se întâmplă într-un circuit electric?

Un circuit electric este analog unui sistem hidraulic, unde apa vine pompată în țevi. Pompa, care creează presiunea apei, împinge în tuburi o anumită cantitate de lichid la o anumită viteză. Apa se mișcă mai repede sau mai încet, în funcție de amploarea și de condițiile țevilor.


Într-un sistem electric se întâmplă același lucru. Doar că locul apei este luat de electroni, tuburile sunt firele, sau alte materiale conductoare, și ca pompă folosim un generator sau o baterie. Presiunea care împinge electronii se numește voltaj. Cantitatea de electroni care se deplasează de-a lungul firelor se numește amperaj sau intensitate de curent. Rezistența, care se măsoară în ohm, e determinată de amploarea și de materialul firelor, sau a oricărui alt material unde se mișcă electronii.

De cât amperaj e nevoie pentru a ucide? Cincisprezece miliamperi provoacă o durere insuportabilă și oprirea respiratorie. La o suta de miliamperi de curent alternat inima intră în fibrilație și se moare. Vorbim de o zecime de amper. Clasicul phon din casă absoarbe zece amperi.

Electricitatea e ca monstrul din Frankenstein (...) E proastă și genială. E proastă, fiindcă, odată creată, electricitatea vrea un singur lucru: să se întoarcă în pământ. Și este genială, fiindcă instinctiv găsește strada cea mai scurtă ca să ajungă. Găsește mereu drumul cu cea mai minimă rezistență. Putem chiar să atingem o linie de 100.000 volt, dar dacă pentru curent este mai ușor să se întoarcă prin fir, atunci suntem în perfectă siguranță. Dacă în schimb EU sunt efectiv cel mai bun conductor spre pământ...
Sursă: Deaver, Jeffrey – “Il filo che brucia” – Superpocket, 2012, R.L. Libri s.r.l., Milano (edizione su licenza RCS Libri S.p.A)

Traducere: Anca Elena Balan

Akhenaton (prima parte) – tronul

Amenhotep III a fost un abil diplomat și un faraon iubit de popor, care a condus cu rafinatețe Egiptul într-o eră în care își menținea supremația ca cea mai mare forță armată și cea mai importantă cultură a lumii. Acesta a căsătorit multe prințese din cele mai diverse țări, chiar și din actuala Turcie, iar printre acestea se număra și Tiy, fiica lui Jusuf – Yuya, cunoscut și ca Iosif (personaj esențial din Biblie), care a fost vizir al faraonului Thutmosi IV și al fiului acestuia, Amenhotep III însuși.

Tiy, de sînge regal israelean, fu considerată însă un pericol, așa că fu decretat ca, dacă din uniunea faraonului cu ea avea să se nască un baiat, acesta avea să fie ucis. Problema cea mai mare pe care un fiu israelean ar fi ridicat-o era că mama sa nu putea să reprezinte zeul principal al Egiptului, Amun.

Dar această crimă nu avu loc, rudele israelene ale lui Tiy fură contactate înainte de nașterea copilului, așa că baiatul fu nascut într-o casă ascunsă și dat apoi în grijă matușii lui, Tey. Într-un templu din Heliopolis, sub îndrumarea preoților ce se închinau zeului Rà, Amenhotep fu crescut și educat, pentru ca apoi să se mute în orașul Tebe, capitala frumosului Egipt.

Între timp, mama israelită achiziționase o putere politică mare, având o anumită valoare în stat și depășind în importanță cealalaltă soție a faraonului, Sitamun, care nu reușise să zămislească nici un baiat, ci, dupa unele afirmații istorice, doar o fiică, misterioasa Nefertiti.

Amenhotep III se îmbolnăvi grav, aflându-se în situația de a nu avea moștenitori legitimi la tron, așa că faimosul consiliu al înțelepților decise să îl accepte ca nou faraon pe mai tînărul Amenhotep.Între timp, acesta devenise soțul lui Nefertiti, sora lui vitregă, o practică destul de frecventă în perioada anticului Egipt. Inițial, cei doi proaspăt casatoriți ar fi trebuit să conducă în regență pe perioada bolii tatălui, dar acesta muri, lăsând tronul lui Amenhotep, care în acel moment primi numele de Amenhotep IV.

Primul genocid comis de umanitate

In ultimul secol, ideea de razboi, de crima, de lupta pentru suprematie a devenit o stare de spirit sociala. Genocidul organizat de nazisti in cel de al doilea Razboi Mondial ne cutremura si evitam filmele,, cartile ce povestesc de tragedia umana creata din pacate tot de oameni, care poate nu si-au meritat niciodata apelativul de „umani”.

Un alt motiv de meditatie si rusine pentru toti, evreii nu au fost primele victime ale diabolismului naturii umane. Sa ne amintim doar de conquistatorii spanioli care au exterminat culturile locale din America de Sud, din dragoste pentru aur. Dar care a fost primul genocid, prima crima in masa, pe care omul a comis-o? (din ceea ce sunoaste istoria, desigur)

Desi parerea nu este unanima, majoritatea paleoantropologilor sustin ca acum intre 40.000 de ani si 27.000, , Homo Sapiens a comis primul genocid, exterminand de pe planeta singura specie ce avea acelasi patrimoniu genetic, omul de Neanderthal.

Omul de Neanderthal avea un aspect vizibil diferit fata de Homo Sapiens. Desi probabil ADN ul celor doua specii coincide in proportie de 99,5%, cei 0,5% au creat diferente esentiale. In primul rand, creierul omului de Neandertal era cu 10% MAI MARE decat al nostru. Apoi, osul frontal avea o dubla arcada, cu un șanț in centru. Mandibula era foarte proeminenta, iar barbia lipsea total. O alta caracteristica era prezenta unui chignon occipitale, o proeminenta a cefei, si a proeminentelor triunghiulare aflate in cavitatea nazala. Din punct de vedere fizic, se considera ca masa musculara a omului de Neanderthal era cu cel putin 30% mai mare decat la Homo Sapiens.

Omul si-a castigat din timpuri istorice suprematia pe planeta ucigand in masa, exterminandu-si propriile rude.

Carte de referinta: Robert J. Sawyer, "La genesi della specie", Fanucci Editore, Roma, 2004 - romanul ce a castigat premiul Hugo in anul 2003

Legea lui Pareto: rezultatele nu sunt mereu pe măsura eforturilor

Secolul XIX a fost un secol al iluminării din punct de vedere al descoperirilor ce au urmat in secolul XX. Una dintre cele mai utilizate reguli în economie, dar și în viața de zi cu zi, este legea lui Pareto. Un economist italian din secolul XIX, Vilfredo Pareto, a stabilit ca 80% dintre averi sunt în posesia a 20% din populație. De atunci, raportul 20/80 a devenit celebru și observația directă a făcut să se descopere că se aplică în cele mai multe dintre situații. De asemenea, s-a demonstrat că 80% din rezultate se atinge cu doar 20% efort.

Vilfredo Federico Damaso Pareto s-a născut la Paris pe data de 15 iulie 1848 și a murit pe data de 19 august 1923. A fost un sociolog, economist și inginer italian. Tatăl său era un inginer italian exilat din motive de politică, iar mama sa era de naționalitate franceză. În anul 1858 întreaga familie s-a mutat din nou pe teritoriul Italiei, la Torino.

Legea lui Pareto poartă și numele de curba distribuirii veniturilor. Acest conept este o extrapolare făcută de Pareto a faptului că nu doar numărul de persoane cu un venit mediu este mult mai mare decît cei cu un venit foarte mare sau foarte mic, dar și a faptului că, pe măsură ce se ia în calcul o medie mai mare a veniturilor, numărul celor care încasează venit se diminuează în așa fel încît în mare măsură e la fel în toate țările și în toate epocile.

Bomba atomică: cea mai puternică bombă lansată vreodată

Explozia bombelor de la Nagasaki și Hiroshima au rămas în istorie nu numai ca o catastrofă, dar și ca o dovadă a puterii atomice. Dar bomba de la Nagasaki nu a fost nici pe departe cea mai puternică bombă atomică detonată.

În anul 1961, grupul de lucru al lui Andrej Dmitrievič Sakharov a construit în Uniunea Sovietică bomba numita Tsar Bomba, cea mai puternică bombă cu hidrogen care a fost testată vreodată. Bomba a fost contruită în mai puțin de șase săptămîni și numele ei de cod era Ivan.

Pe data de 30.10.1961 bomba a fost lansată pe insula Novaia Zemila din Oceanul Arctic, în baia Mitjušicha, la nord de cercul Polar Arctic, în nordul Rusiei. Deși forța inițială a bombei era de 100 de megatone TNT, a fost limitată pentru a limita cantitatea de deșeuri radioactive rezultate. Forța bombei a fost de aproximativ 57 de megatone TNT, deși voci neautorizate susțin ca forța reală era între 62 si 97 de megatone, adică de aproape 5000 de ori mai mare decît bomba de la Nagasaki.

Pe teritoriul european, s-a calculat că dacă bomba ar fi fost lansată la Londra, ar fi omorît toți locuitorii londonezi și ar fi provocat incendii pînă la Oxford, adică pe o rază de 90 km de la locul exploziei.

În ziua exploziei, deși cerul era noros, lumina provocată de explozie a fost văzută de la 1000 km distanță.

Misterul numerelor/ The mistery of the numbers/ Il mistero dei numeri

Cuvintele nu au nici un rost, cifrele vorbesc de la sine...
The words have no point, the numbers speak for themselves...
Le parole non valgono niente, le cifre parlano per loro stesse...

11 x 11 = 121
111 x 111 = 12321
1111 x 1111 = 1234321
11111 x 11111 = 123454321
111111 x 111111 = 12345654321
1111111 x 1111111 = 1234567654321
11111111 x 11111111 = 123456787654321
111111111 x 111111111 = 12345678987654321

9 x 9 + 7 = 88
98 x 9 + 6 = 888
987 x 9 + 5 = 8888
9876 x 9 + 4 = 88888
98765 x 9 + 3 = 888888
987654 x 9 + 2 = 8888888
9876543 x 9 + 1 = 88888888
98765432 x 9 + 0 = 888888888

1 x 9 + 2 = 11
12 x 9 + 3 = 111
123 x 9 + 4 = 1111
1234 x 9 + 5 = 11111
12345 x 9 + 6 = 111111
123456 x 9 + 7 = 1111111
1234567 x 9 + 8 = 11111111
12345678 x 9 + 9 = 111111111
123456789 x 9 +10 = 1111111111

1 x 8 + 1 = 9
12 x 8 + 2 = 98
123 x 8 + 3 = 987
1234 x 8 + 4 = 9876
12345 x 8 + 5 = 98765
123456 x 8 + 6 = 987654
1234567 x 8 + 7 = 9876543
12345678 x 8 + 8 = 98765432
123456789 x 8 + 9 = 987654321

Sursa/Source/Fonte: Stiati-Ca

1 decembrie – ziua națională a României

Din anul 1990, românii sărbătoresc data de 1 decembrie ca fiind ziua lor națională, ziua Marii Uniri. Pentru prima dată, data de 1 decembrie a fost declarată sărbătoare publică națională la 31 iulie 1990, pentru ca mai apoi, în 2003, să își păstreze statutul în Constituție, articolul 12, al. 2.

Istoria zilei de 1 decembrie
În timpul primului război mondial, pentru doi ani, România își păstrează neutralitatea. Apoi, în 1916, regele Ferdinand decide să pornească la luptă de partea Aliaților. Pe 27 august 1916, trei armate române au trecut la atac traversând Carpaţii Meridionali, după care au intrat în Transilvania.

Pe 1 decembrie 1918 România sărbătorea formarea României Mari. În ordine cronologică, pe 27 martie 1918, Basarabia a proclamat unirea cu România, în urma votării. Pe 14 octombrie, reprezentanţii populaţiei din Bucovina a votat pentru unirea cu Ţara, iar pe 15 noiembrie s-a realizat unirea.

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631, din 11 decembrie 1918, promulgat de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

Brian Weiss – dincolo de prezent, reîncarnarea

Un psihanalist traditional face tot posibilul pentru a ajuta cît mai mult oamenii. Una dintre pacientele lui, care suferea de coșmaruri recurente, fobii și atacuri de panică, hotărăște să se supună tratamentului prin hipnoză, deoarece metodele clasice nu păreau să dea rezultate. La simplul îndemn al medicului: ”Întoarce-te la momentul în care au apărut pentru prima dată simptomele”, pacienta face un salt incredibil. Nu un salt fizic, ci un salt în timp. Începe să povestească despre existența sa în Evul Mediu, unde suferise o traumă ce stătea la baza actualelor probleme.

Pacienta numită Catherine deschide noi porți pentru rigidul doctor. Acesta începe să experimenteze tehnica regresiunii, o tehnică a invocării vieților trecute pentru vindecarea vieții prezente. Cînd însă caută informații despre reîncarnări ca experiențe psihologice, nu găsește nici un autor care să fi afirmat cu glas tare existența unor vieți trecute care, invocate de subconștient sub hipnoză, duc la vindecarea diferitelor probleme de sănătate. Așa că Brian Weiss devine primul psihiatru ce folosește oficial tehnica regresiunii.

Vocile maeștrilor, trecut si viitor
Dincolo de lumea aceasta fizica, spiritul este nemuritor și alege în ce viață să se nască, în funcție de posibiltățile de a evolua. Maeștrii, zeii din lumea spirituală, plutesc deasupra și conduc sufletele în tărîmul magic non-material. Viețile trecute sunt toate scrise într-o carte pe care spiritul o poate răsfoi. În urma citirii acestor pagini în timpul hipnozelor, mulți pacienți au descoperit apoi înțelepciunea de a trece peste probleme. Legătura dintre trup și suflet se dovedește foarte puternică: o vindecare interioară atrage adesea și vindecarea trupului.

Cu practicarea constantă a acestor regresiuni, Weiss descoperă că și viețile viitoare sunt disponibile oamenilor, dar doar parțial. Ceea ce va fi nu este complet scris în carte: oamenii au puterea de alegere și astfel posibilitățile vieților ce vor veni sunt nelimitate.

Ca mărturie a vieții de dincolo, psihiatrul invocă adesea oamenii care au fost supuși hipnozei și au adus la nivelul conștient amintirea vieților anterioare, ascunse în subconștient. Dar și oamenii care au fost resuscitați, deci care au fost morți pentru un timp scurt, își amintesc senzația de plutire, de separare de corp și lumina cea mare care le spunea ca nu a venit încă ceasul lor. Adesea, în vecinătatea morții, oamenii văd îngerii care vin să le arate drumul spre lumină, iar această viziune este liniștitoare: dă certitudinea că există viață dincolo de moarte.