Din anul 1990, românii sărbătoresc data de 1 decembrie ca fiind ziua lor națională, ziua Marii Uniri. Pentru prima dată, data de 1 decembrie a fost declarată sărbătoare publică națională la 31 iulie 1990, pentru ca mai apoi, în 2003, să își păstreze statutul în Constituție, articolul 12, al. 2.
Istoria zilei de 1 decembrie
În timpul primului război mondial, pentru doi ani, România își păstrează neutralitatea. Apoi, în 1916, regele Ferdinand decide să pornească la luptă de partea Aliaților. Pe 27 august 1916, trei armate române au trecut la atac traversând Carpaţii Meridionali, după care au intrat în Transilvania.
Pe 1 decembrie 1918 România sărbătorea formarea României Mari. În ordine cronologică, pe 27 martie 1918, Basarabia a proclamat unirea cu România, în urma votării. Pe 14 octombrie, reprezentanţii populaţiei din Bucovina a votat pentru unirea cu Ţara, iar pe 15 noiembrie s-a realizat unirea.
La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.
Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631, din 11 decembrie 1918, promulgat de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.
Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”
Nessun commento:
Posta un commento