Hitler – a football coach at Auschwitz

The day when the First World War ended, 11 November 1918, is kept in our memory as a reason to celebrate. The Erskine Association decided to make a study, for the anniversary from 2010, in which they should ask the kids from The Great Britain about the characters from The World War II. Said and done, the study was made on 2000 kids, with the ages between nine and 15 years old. The greatest part of them, 77%, knew that Hitler was the leader of the German party. But the others chose to guess the answer.




Hitler – a younger Isaac Newton

More than one of eight children, more exactly 13.5%, believe that Adolf Hitler discovered the concept of gravity in 1650. What luck with that apple that, according to the legend, hit the young Isaac Newton in his head and made him understand that the force of gravity is the same thing with the gravity of the sky!

Isaac Newton truly lived in that century, since 1642 until 1727, but at the age of eight he did not finish his studies and did not begin the period of his discoveries. His first discovery was made in 1665 and it is called the binomial theory.



Hitler – wrong century again

One of eight children thinks that Hitler was the coach of the national football team of Germany. Starting with the year 1908, the coaches Germany had were: Otto Nerz, Sepp Herberger, Helmut Schön, Jupp Derwall, Franz Beckenbauer, Berti Vogts, Erich Ribbeck, Rudi Völler, Jürgen and Joachim Böw. Where should we put Hitler in the list?



Mistakes were made at many questions connected to the World War II. If you handle reading Italian, you should read the entire article with the results at this study. If you don’t speak Italian, you must trust my when I say that the most macabre answer was given at the question: “What is Auschwitz?” 15% of the children think that Auschwitz is a playing ground.

Hitler – un antrenor de fotbal în Auschwitz

Ziua în care primul război a luat sfîrșit, 11 noiembrie 1918, este una dintre zilele păstrate în memoria colectivă ca un motiv de sărbătoare. Asociația Erskine a decis ca pentru sărbătorirea aniversării din 2010 să pregătească un studiu pe copiii din Marea Britanie, în care să le pună acestora întrebări despre personajele celul de al doilea război mondial. Zis și făcut, pînă acum totul bine și frumos, studiul s-a realizat pe 2000 de copii cu vărsta cuprinsă între 9 și 15 ani. Cea mai mare parte a lor, 77%, au știut că Hitler a fost liderul partidului nazist. Însă ceilalți au ales să își dea cu părerea.




Hitler – un mai tînăr Isaac Newton

Mai mult de unul din opt copii, mai exact 13,5%, cred că Adolf Hitler a descoperit conceptul de gravitate în anul 1650. Noroc de mărul care, conform legendei, l-a lovit în cap pe tînărul Newton și l-a făcul să înțeleagă că forța gravitațională ”cerească” e de fapt forța de gravitație terestră.

Isaac Newton a trăit într-adevăr în secolul respectiv, între anii 1642-1727, dar la vîrsta de opt ani încă nu își terminase studiile și nu începuse perioada descoperirilor. Prima sa descoperire a fost în anul 1665 și s-a numit binomul lui Newton.



Hitler – din nou a greșit secolul

Un copil din 20 crede că Hitler a fost antrenorul naționalei de fotbal a Germaniei. Din 1908 începînd, antrenorii Germaniei au fost: Otto Nerz, Sepp Herberger, Helmut Schön, Jupp Derwall, Franz Beckenbauer, Berti Vogts, Erich Ribbeck, Rudi Völler, Jürgen și Joachim Böw. Unde vine așezat oare Hitler în listă?



Greșelile au continuat la mai multe întrebări legate de al doilea război mondial. Dacă vă descurcați cu italiana, citiți tot articolul cu rezultatele studiului. Dacă nu o știți, vă spun eu că cel mai macabru dintre răspunsuri a fost dat la întrebarea: ce este Auschwitz-ul? 15% dintre copii cred ca e un parc de joacă.

Il buddhismo e lo shintoismo: la simbiosi spirituale del Giappone

Il mistero del mondo orientale ha sempre attratto l’interesse dell’Occidente, che guarda fascinato i templi, le tradizioni e le culture dell’est. Giappone, che per secoli ha chiuso le sue porte per le società esteriori, ha lasciato molto spesso posto per storie e leggende europee. Nell’anno 1638, Giappone entra nell’epoca dell’economia con le porte chiuse, che si mantiene per più di 200 anni. Nel secolo XIX però, nella situazione internazionale delle guerre mondiale, la politica esterna del Giappone inizia cambiarsi.


La spiritualità giapponese è stata sempre una fonte per le favole. Le lotte tra samurai, il loro stile di abbigliamento, il potere di sacrificio e il loro senso di responsabilità sono leggendarie. L’onore, la responsabilità e il dovere sono la base del mondo orientale. Le loro religioni, con un fondamento profondo nella tradizione, hanno una spiritualità unica.

Le principali religioni del Giappone sono il buddhismo e lo shintoismo, però i più dei giapponesi mischiano, tra l’intermedio del sincretismo, gli insegnamenti delle due religioni nella vita di ogni giorno. Il quotidiano e gli insegnamenti religiosi s’intrecciano in un modo profondo, marcando ogni passo dell’esistenza asiatica. La religione è diventata un’altra fase della vita normale e i riti delle due parti si sono confuse fino alla fusione.



Il Buddhismo: il risveglio del profeta

Buddha è esistito veramente! Il carattere mitologico con una biografia presentata dall’Asvaghosha nella Buddhacarita (la più vecchia storia esistente della vita del profeta) che abbonda in elementi fantastici e leggendari, è stato Gautama Buddha, che ha vissuto tra gli anni 623-543 a.C., accordando alla tradizione buddista da Birmania e Thailandia; 560-480 a.C., accordando agli storici moderni. I buddisti considerano che il principe Gautama Siddhartha sia nato a Lumbini ed è cresciuto a Kapilavastu, vicino alla frontiera attuale tra l’India e Nepal. Accordo alla tradizione, il padre di Buddha era il capo di una formazione tribale nominata Sakya.

Il profeta ottiene “il risveglio” (bodhi può essere tradotto come “illuminazione”) all’età di trentacinque anni, diviene conosciuto con il nome di “Buddha” (“l’illuminato”) o “Gautama Buddha”. Incoraggiato dal dio Brahma, Buddha trascorre i suoi prossimi quarantacinque anni imparando la gente cos’è la dharma e istituisce il buddhismo. Gautama Buddha è morto all’età di circa ottanta anni, per la colpa della dissenteria.

Il buddismo si è espanso sull’intero territorio del subcontinente indiano e nei paesi vicini (come Sri Lanka) per i primi cinque secoli dalla morte di Buddha. Nei prossimi due mila anni, si è espanso pure in Asia e in tutti quell’ altri continenti. Il buddhismo che s’incontra in Giappone si chiama est-asiatico.




Lo shintoismo: la base della spiritualità giapponese

Lo shintoismo rappresenta il più vecchio fondamento spirituale giapponese. Il fondamento religioso ha avuto tre fasi storiche. La prima, “l’inizi”, comprende il periodo fino nel sesto secolo, a.C. e rappresenta lo shintoismo vecchio. Il secondo periodo, compreso tra il sesto secolo a.C. e l’ottavo secolo a.C. si caratterizza dal buddhismo. Il terzo periodo – dall’ottavo secolo a.C. fino al secolo XX d.C., corrisponde al periodo di solidificazione dello shintoismo, quando è stata dichiarata la religione nazionale.

Le radici dello shintoismo si sono perse nel tempo, probabilmente nell’epoca della pietra. Lo shintoismo onora Kami, un equipollente degli dei, delle divinità, però possono simbolizzare semplicemente una presenza spirituale.

The Buddhism and the Shinto’s: the spiritual symbiosis from Japan

The mystery of the oriental world always attracted the imagination and the interest of the occident, which watches fascinated toward the temples, the traditions and the east cultures. Japan, that kept its doors closed to the external societies for centuries, often was the base of the European stories and myths. In 1638, Japan enters in the era of the economy with the closed gates, that will be preserved for more than 200 years. But in the 19th Century, because of the International context of the World Wars, the external politic of Japan starts to change.


The Japanese spirituality was often a source of stories. The fights between samurais, their style of dressing, the power of sacrifice and the Asian sense of duty are legendary. Honor, responsibility and duty are the rules of the Asian world. Their religions, deeply rooted in tradition, have an unique spirituality.

The principles of the religion from Japan are the Buddhism and the Shinto, but most Japanese combine, through the syncretism, the learning of the two religions with the normal life. The quotidian and the religion are deeply interfering, marking every step of the Asian existence. The religion has become another level of the normal life, and the rituals of the two parts interfered and almost became the same.



The Buddhism: the awake of the prophet

Buddha really existed! The mythological character with a biography presented by Asvaghosha in Buddhacarita (the eldest story of the prophet’s life) abundant in fantastic and legendary elements, was Gautama Buddha, who lived between 623-543 BC, according to the Buddhist tradition from Birmania and Thailand, 560-480 BC according to the modern historians. The Buddhists think that the prince Gautama Siddhartha was born in Lumbini and was brought up in Kapilavastu, near the actual frontier between India and Nepal. According to the tradition, the Buddha’s father was the leader of a tribal formation called Sakya.

The prophet gets his “awake” (bodhi can be translated as “Illumination”) at the age of 35, becoming known as “Buddha” (the illuminated) or “Gautama Buddha”. Encouraged by the god Brahma, Buddha spends 45 years teaching about dharma and founds the Buddhism. Gautama Buddha died when he was about 80 years old, cause of disease.

The Buddhism spread in the entire Indian subcontinent and in the closed countries like Sri lanka during five centuries, after the death of Buddha. In the next two millenniums, it diffused in Asia and in all the other continents. The Japanese Buddhism is called east - Asian.



The Shinto: the foundation of the Japanese spirituality

The Shinto represents the eldest Japanese fundament. The Japanese religious fundament had three historical stages. The first, “the beginnings”, comprise the period until the 6th century before Christ, and represents the old Shinto. The second period, during since the 6th century BC until the 17th century AC is characterized by the fusion with the Buddhism. The third period, since the 17th century until present, corresponds to the period of solidification of Shinto, when it was declared national religion.

The roots of Shinto are deeply buried in time, probably somewhere in the Stone Age. The Shinto divines the Kami, the equipollent of the gods, the divinities, but it can simply mean a spiritual presence.

Budismul și șintoismul: simbioza spirituală din Japonia

Misterul lumii orientale a atras mereu imaginația și interesul occidentului, care privește fascinat spre templele, tradițiile și culturile răsăritene. Și Japonia, car a ținut timp de secolele porțile închise societăților exterioare, a lăsat adesea loc poveștilor și miturilor europene. În anul 1638, Japonia intră în epoca economiei cu porțile închise, pe care a păstrat-o pentru mai bine de 200 de ani. În secolul XIX însă, în contextul internațional al războaielor, politica externă a Japoniei lasă loc schimbărilor.


Spiritualitatea japonezilor a fost adesea sursă de povești. Luptele între samurai, stilul lor de vestimentație, puterea de sacrificiu și simțul lor de responsabilitate sunt legendare. Onoare, responsabilitate și datorie sunt pietrele de căpătîi are lumii orientale. Religiile lor, profund înrădăcinate în tradiție, au format o spiritualitate unică.

Principalele religii din Japonia sunt Budismul și Șintoismul, însă cei mai mulți japonezi împletism, prin intermediul sincretismului, învățăturile celor două religii în viața de zi cu zi. Cotidianul și învățăturile religioase se împletesc profund, marcînd fiecare pas al existenței asiatice. Religia a devenit o altă etapă a vieții normale, iar riualurile celor două părți s-au contopit pînă la a deveni unul și același.


Budismul: deșteptarea profetului
 

Buda chiar a existat! Personajul mitologic cu o biografie prezentată de Asvaghosha în Buddhacarita (cea mai veche relatare existentă a vieţii profetului) ce abundă de elemente fantastice şi legendare, a fost Gautama Buddha ce a trăit între anii 623-543 î.Hr., după tradiţia budistă din Birmania şi Thailanda; 560-480 î.Hr., după istoricii moderni. Budiştii consideră că prinţul Gautama Siddhartha s-a născut în Lumbini şi a fost crescut în Kapilavastu, aproape de actuala frontieră dintre India şi Nepal. Potrivit tradiţiei, tatăl lui Buddha era conducătorul unei formaţiuni tribale numite Sakya.

Profetul capătă „deşteptarea” (bodhi - o traducere populară în Apus este „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” ("cel iluminat") sau „Gautama Buddha”. Încurajat de zeul Brahma, Buddha petrece 45 de ani învăţându-i pe oameni despre dharma şi întemeiază budismul. Gautama Buddha a murit când avea în jur de 80 de ani, în urma unei dezinterii.

Budismul s-a extins pe întreg teritoriul subcontinentului indian şi în ţări învecinate (precum Sri Lanka), de-a lungul primelor cinci secole de la moartea lui Buddha. În cele două milenii care au urmat, a pătruns şi în Asia şi în toate celelalte continente. Budismul din Japonia se n umește budism est-asiatic.


Șintoismul: temelia spiritualității japoneze

Șintoismul reprezintă cel mai vechi fundament spiritual japonez. Fundamentul religios japonez a avut trei etape istorice. Prima, ,,inceputurile”, cuprinde perioada pînă în sec. al VI-lea I.Ch. și reprezintă vechiul șintoism. A doua perioadă, din sec. al VI-lea I.Ch. pînă în sec. al XVII-lea d.Ch., se

caracterizeaza prin întîlnirea cu buddhismul. A treia perioadă - din sec. al XVII-lea pînă in sec. al XX-lea, corespunde perioadei de cristalizare a șintoismului, cînd a fost declarat religie de stat.


Radacinile șintoismului se pierd în negura timpului, probabil undeva în perioada preistorică. șintoismul venerează Kami, care echivalează cu zeii, divinitățile, dar pot să însemne pur și simplu prezențe spirituale.

Il numero due: l’intero e la meta

Il due rappresenta per ogni coppia un numero magico, incaricato da significati profondi. Gli innamorati diventano uno e lo stesso, un cuore è un’anima in due persone, in due menti, però che rappresentano un intero. Dentro la coppia, si crea un microcosmo, dove l’intero rappresentato da “due” diventa una piccola divinità personale.


In tantissimi casi però, quando “due” si usa in una relazione, può significare il bisogno di essere protetto, l’innocenza del femminile, il fragile.



Il magico numero due

Nella magia, il numero due ha dei significati molto assomigliante con quegli che la cifra ha nella vita di tutti i giorni. Il numero due rappresenta la bontà, l’equilibrio, il tatto e certamente la dualità. Il numero due però forza a fare delle scelte: i piani sono premeditati con un grande potere di giudizio. La magia del numero due significa pure l’esistenza dei cambi con quell’ altri, in un clima di partenariato, tra il potere della comunicazione.



I genitori: il numero due in buddismo

In buddismo, come nella magia, il numero due simbolizza la coppia, il padre e la madre in unione. Questa prospettiva, però, è abbuiata dalla saggezza discriminatoria all’interno della coppia.

Guardando da una prospettiva opposta, il due simbolizza pure le metà. Una vecchia dicitura tibetana afferma che “La terra è metà erba e metà acqua” e si usa per le coppie separate: se il partner è partito, allora questo proverbio ti ricorda che esiste qualcuno per ognuno, importante è riconoscere le tue opportunità.

L’ultima prospettiva sopra di quale si trova il numero due nel buddismo e quella d’intero. Tantra ha due fasi: la prima è di rigenerazione e poi il completamento.

Number two: the entire and the half

Two represents a magical number, full of profound meanings. The lovers became one and the same, a heart and a soul in two persons, in two minds, but representing an entire. Inside the couple, a micro cosmos is being created, where the entire represented by two becomes a personal divinity.

In lots of cases, when “two” is used in a relationship, might mean the need of being protected, the innocence of the feminine, the fragile.



The magic number two

In magic, the meanings of the number two are deeply alike with what the number transmits in the regular life. Number two represents the kindness, the equilibrium, the tact and, of course, the duality. But number two force us to make choices: the plans are premeditated with a great power of judgment. The magic of the number two also suggests the changelings with the others, in a climate of partnership, through the power of communication



The parents: number two in Buddhism

In Buddhism, just like in magic, number two symbolizes the pair, the mother and the father in union. But this perspective is shadowed by a discriminatory wisdom inside the couple.

Looking from an opposite perspective, the number two symbolizes as well the halves. An old Tibetan saying says that “the earth is half grass and half water” and it is used for the broken up couples: if the partner has left, then this proverb remembers that there is someone for everyone, the important thing is to recognize the opportunities.

The last perspective of the number two in Buddhism is that of the entire. Tantra has two stages: first are the regeneration and then the completion.