Misterul lumii orientale a atras mereu imaginația și interesul occidentului, care privește fascinat spre templele, tradițiile și culturile răsăritene. Și Japonia, car a ținut timp de secolele porțile închise societăților exterioare, a lăsat adesea loc poveștilor și miturilor europene. În anul 1638, Japonia intră în epoca economiei cu porțile închise, pe care a păstrat-o pentru mai bine de 200 de ani. În secolul XIX însă, în contextul internațional al războaielor, politica externă a Japoniei lasă loc schimbărilor.
Spiritualitatea japonezilor a fost adesea sursă de povești. Luptele între samurai, stilul lor de vestimentație, puterea de sacrificiu și simțul lor de responsabilitate sunt legendare. Onoare, responsabilitate și datorie sunt pietrele de căpătîi are lumii orientale. Religiile lor, profund înrădăcinate în tradiție, au format o spiritualitate unică.
Principalele religii din Japonia sunt Budismul și Șintoismul, însă cei mai mulți japonezi împletism, prin intermediul sincretismului, învățăturile celor două religii în viața de zi cu zi. Cotidianul și învățăturile religioase se împletesc profund, marcînd fiecare pas al existenței asiatice. Religia a devenit o altă etapă a vieții normale, iar riualurile celor două părți s-au contopit pînă la a deveni unul și același.
Budismul: deșteptarea profetului
Buda chiar a existat! Personajul mitologic cu o biografie prezentată de Asvaghosha în Buddhacarita (cea mai veche relatare existentă a vieţii profetului) ce abundă de elemente fantastice şi legendare, a fost Gautama Buddha ce a trăit între anii 623-543 î.Hr., după tradiţia budistă din Birmania şi Thailanda; 560-480 î.Hr., după istoricii moderni. Budiştii consideră că prinţul Gautama Siddhartha s-a născut în Lumbini şi a fost crescut în Kapilavastu, aproape de actuala frontieră dintre India şi Nepal. Potrivit tradiţiei, tatăl lui Buddha era conducătorul unei formaţiuni tribale numite Sakya.
Profetul capătă „deşteptarea” (bodhi - o traducere populară în Apus este „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” ("cel iluminat") sau „Gautama Buddha”. Încurajat de zeul Brahma, Buddha petrece 45 de ani învăţându-i pe oameni despre dharma şi întemeiază budismul. Gautama Buddha a murit când avea în jur de 80 de ani, în urma unei dezinterii.
Budismul s-a extins pe întreg teritoriul subcontinentului indian şi în ţări învecinate (precum Sri Lanka), de-a lungul primelor cinci secole de la moartea lui Buddha. În cele două milenii care au urmat, a pătruns şi în Asia şi în toate celelalte continente. Budismul din Japonia se n umește budism est-asiatic.
Șintoismul: temelia spiritualității japoneze
Șintoismul reprezintă cel mai vechi fundament spiritual japonez. Fundamentul religios japonez a avut trei etape istorice. Prima, ,,inceputurile”, cuprinde perioada pînă în sec. al VI-lea I.Ch. și reprezintă vechiul șintoism. A doua perioadă, din sec. al VI-lea I.Ch. pînă în sec. al XVII-lea d.Ch., se
caracterizeaza prin întîlnirea cu buddhismul. A treia perioadă - din sec. al XVII-lea pînă in sec. al XX-lea, corespunde perioadei de cristalizare a șintoismului, cînd a fost declarat religie de stat.
Radacinile șintoismului se pierd în negura timpului, probabil undeva în perioada preistorică. șintoismul venerează Kami, care echivalează cu zeii, divinitățile, dar pot să însemne pur și simplu prezențe spirituale.
Nessun commento:
Posta un commento