Evanghelia lui Toma

Evanghelia lui Toma, descoperită în anul 1945, a fascinat întreaga lume. Spre diferență de evangheliile cuprinse în Biblie dar și de celelalte apocrife, ea nu relatează viața lui Iisus Hristos, ci este o colecție de „spuse”, în greacă sg. Logion – pl. Logia, atribuite lui.


Această evanghelia a ajuns prin veacuri înainte de descoperirea efectivă, deoarece referiri la ea existau deja din alte scrieri antice. Hipolit, în „Refutatio” (scrisă între anii 223 – 235 d.Hr), atribuia această lucrare sectei naasenilor și se folosea de unul din logion pentru a combate învățăturile sectei. Deasemeni, în prima omilie despre Luca, Origen cataloghează evanghelia ca fiind heterodoxă. În anul 323 Eusebiu de Cezarea o menționează ca fiind una din lucrările citate de eretici sub numele unui apostol. De acum încolo, Biserica o va considera un text eretic.

Originea textelor ne rămâne necunoscută. Pare sigur că noi logionuri au fost adăugate de-a lungul mai multor secole, perioada putând fi stabilită între a doua jumătate a primului secol și sfârșitul celui de al treilea. Manuscrisele găsite sunt în greacă și coptă, iar textul copt a fost transcris între anii 350 – 400 d. Hr. Prin urmare, textul este oricum anterior anului 350.

Chiar în prologul cărții există specificația: „Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grăit Iisus cel Viu și pe care le-a scris Didimos Iudas Toma”. Didimos și Toma sunt de fapt sinonime, amândoua însemnând „geamăn” în greacă, respectiv armaică. Folosirea celor două nume împreună este specifică Siriei, unde Sfântul Toma se bucura de o foarte mare popularitate. Așadar se poate presupune că limba originală în care textul a fost redactat ar fi fost limba siriacă.

Una din principalele probleme pe care această evanghelie le ridică este aceea de a i se da o afiliere religioasă. Poate fi considerată creștină? Poate fi considerat un text gnostic sau iudeo – creștin? Este eretic? Dogma creștină s-a format, ca reguli, morale, abia după Consiliul de la Calcedon, care a avul loc în anul 451, prin urmare lucrările scrise înainte de această dată nu aveau o Biserică cristalizată. Așadar, elementele se împletesc, găsindu-se părți care pot fi interpretate în diferitele dogme religioase existente. Mesajul este transmis într-un mod criptat, aparent se adresează doar inițiaților. Biblia însă se bazează pe un sens „popular” al învățăturilor lui Iisus, exprimat prin pilde. Dar chiar și în Biblie se fac referiri la existența unei învățături destinate doar ucenicilor lui Iisus, iar ortodocșii, în timpul Liturghiei, păstrează și astăzi formula: „Cei chemați, ieșiți!”, care se adresează catehumenilor, celor nebotezați. Deci partea care urmează din Liturghie se adresează numai celor botezați, adică inițiați întru Hristos.

Concluzia este următoarea: unele părți din carte pot fi cu ușurință considerate gnostice sau iudeo – creștine, sau creștine, sau altele, dar cartea, în anslamblul ei, nu poate fi atribuită unei singure religii. O cauză este și faptul că Evanghelia lui Toma nu este rodul muncii unui scriitor cu har, ci o colecție de zicale transmise cu siguranță pe care orală, de-a lungul a câtorva secole. Referitor la ereticitatea culegerii de spuse, la acea dată dogma creștină nu era încă fixată. Prin urmare un caracter deviant al ei poate fi descoperit numai dacă privim din punctul de vedere al religiei de asăzi, fără să ținem cont de contextul istoric în care a fost scrisă.



Biografie: Evanghelia după Toma, ed Polirom, 2003