Sărbătorile de iarnă: bradul de Crăciun

Crăciunul este sărbătoarea creștină prin care se celebrează nașterea miraculoasă a fiului lui Dumnezeu. Celebrarea datează din secolul IV în vestul Europei și din secolul V în estul Europei și timp de secole a fost sprbptorită pe data de șase ianuarie, care acum, în estul Europei, este sarbatorită ca ziua de Bobotează, cînd Iisus a fost botezat.

Gnosticii din Egipt, o sectă creștină nerecunoscută de către canonici, serbau încă din secolul II data de șase ianuarie ca fiind ziua cînd Iisus s/a arătat ca fiu al lui Dumnezeu, la botez.

”Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstiţiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară[15]. Epifaniu, scriitor creştin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie şi semnificaţia acestuia la egipteni şi la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se serba naşterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creştin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la naşterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput şi a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care ca şi Iisus, transforma apa în vin.” (Sursă: Wikipedia)



Bradul de Crăciun
Obiceiul împodobirii bradului provine de la germani, care de Crăciun, își ornau casele cu brazi cu ornamente. In vestul Europei, acest brad împodobit era în cinstea anului nou, și în nici un caz ca un simbol al Crăciunului. Și popoarele nordice obișnuiau să își împodobească casele cu crengi de brad și de vîsc. După primul război mondial, această tradiție se răspîndește în toată Europa.

În tradiția din România, bradul împodobit apare în două momente capitale din viața omului: la nunți, cand bradul simbolizează o viață îmbelșugată și fericire, dar joacă și rolul unui arbore fertilizator. Al doilea moment este la înmormîntările femeilor și bărbaților tineri, cînd bradul este un copac de judecată și de pomană, pentru sufletele plecate pe celălalt tărîm.

În tradițiile scandinave, copacii veșnic verzi erau împodobiți. Conform poveștii, bradul din Wotan a fost ars în seara de 25 decembrie, moment al solstițiului de iarnă, ca un simbol al triunfului luminii peste întuneric, triunful vieții peste moarte și începutul unui nou an, adică a unui nou ciclu, a unei noi etape a vieții.

Păgînii considerau zilele cuprinse între 25 decembrie și șase ianuarie ca fiind ”nopțile ciudate”, iar pentru protecție, își ornau casele cu ramuri de brad ornate cu lumînări mereu aprinse.