Fata Morgana: magia legendei celtice

Magia a fost mereu o lume de dincolo, plină de mister și de frumusețe, guvernată de legile poveștilor și acoperită de ceața necunoscutului. Personajele celebre ale istoriei au trecut mereu pe teritoriul legendelor, unde frumusețea și bravura lor capătă trăsături asemănătoare cu ale zeilor. Fata Morgana este poate una dintre cele mai cunoscute zîne ale istoriei, alături de Mafalda. Dar cine era Morgana, cea care avea puterea să își schimbe forma și să creeze iluzii optice?




Morgana: sora vitregă a regelui Artur

Legenda fetei Morgana are rădăcini în tradiția celtică, în miturile legate de Avalon. În aceste legende, personajul zînei Morgana se prezintă adesea în antagonism cu regele Artur, fiind prin urmare un dușman pentru Ginevra, soția regelui. În scrierile care povestesc viața vrăjitorului Merlin, cel mai puternic vrăjitor existat vreodată, Morgana este cea mai mare din cele nouă surori ce guvernau peste Avalon, insula vrăjitoarelor și a lumii legendelor.



Puterile cele mai cunoscute ale fetei Morgana erau acelea de a vindeca și de a își schimba forma. Conform legendei, ea era sora vitregă a lui Artur, fiica lui Lady Igraine și a primului ei soț, Gorlois, deci a moștenit o parte din puterile miraculoase ale mamaei sale. În această versiune a legendei, Morgana avea două surori mai mari. Numărul trei este un număr fatidic în mitologia celtică, dar și în basmele balcanice și poveștile din Europa de Vest. Mitul celor trei frați sau surori duce mereu la concluzia că cel mai mic dintre frați este cel mai puternic și mai înțelept.



Morgana a fost educată în spiritul Avalonului, conform tradiției lui, de către Viviana, Preoteasa Mamă din Avalon, cu scopul de a-i lua locul după dispariția sa. Și Artur a primit aceeași educație antică și a primit misiunea de a uni Anglia. Un personaj confuz este Mordred, fiul cel rău al Morganei și al lui Artur, a cărui existență a fost ignorată complet de rege. Însă în poveștile mai vechi, rolul negativ atribuit copilului rezultat în urma incestului îi era atribuit uneia dintre surori.



Unele legende o surprind pe Morgana în ipostaza elevei lui Merlin, pentru a deveni mai apoi inamica lui. Zîna a dat numele său unui fenomen optic, caracterizat de crearea unei iluzii optice, datorită proprietății sale de a se transforma, de a lua alte forme. Acest fenomen rar, întîlnit în deșert datorită căldurii combinate cu lipsa umidității, apare mai des pe mare, ca o urmare a evaporării apei. În Italia, apariția sa a fost atestată în Strîmtoarea Messina.



Avalon: locul unde toate legendele se întîlnesc

Insula Avalon a devenit un loc magic în legendele celtice și nu numai. Ortodoxismul a preluat și el o parte din misterul dat de această insulă englezească. Conform tradiției, Iisus însuși a vizitat această insulă, care a devenit și casa Sfîntului Graal, pocalul cu care Iisus a băut la cina cea de taina. Tot în Avalon au fost îngropate și corpurile neînsuflețite ale lui Artur, Ginevra și fata Morgana. În timpul domniei sale, regele Enrico II, cercetează insula și, la cinci metri sub pamînt, descoperă două sicrie: unul inscripționat cu numele regelui Artur, unde se afla scheletul unui om de o statură impresionantă, în jur de 2.30 metri și celălalt, al unei femei minione chiar și pentru acea perioadă, sicriul Ginevrei.



Avalon, pe lîngă locul de odihnă veșnică al Morganei, este cunoscut și ca locul unde se află mormîntul lui Merlin, vrăjitorul cel mai puternic, dar și ascunzătoarea spadei Excalibur, ea insăși plină de magie și putere, după ce un dragon i-a dat aceste caracteristici prin răsuflarea sa.